Am multe melodii preferate. Am gasit astazi o lista cu 58 de melodii, un fel de selectie a celor mai iubite. Nu stiu daca le-as putea categorisi si pune pe trepte, pentru ca sunt legata de fiecare intr-un fel aparte. Si totusi... ,,sonata lunii" a lui Beethoven...este melodia care imi penetreaza exteriorul, superficialul, si atinge direct sufletul. Sunete simple, fara versuri, pe care le pot asculta la infinit, intr-una, mereu, oricand,de fiecare data dandu-mi fiori. Este intr-adevar ...hmm...nu vreau sa spun cuvinte deja spuse. Adjective ornante care lasa rece. Sunt multe melodii frumoase. Romantice. Inaltatoare. Minunate. Care ating. Si totusi. Ea e mai mult.
E o oda adusa lunii, si totusi o simt asa de personala, ca o marturie a sufletului..Al celui trist, al celui sfasiat, al celui bucuros, pacatos sau pur. Nu sunt simple contraste romantice si de efect. Ascultand-o in momente diferite, m-a impresionat capacitatea sa de a se transforma. Niciodata nu o gasesc la fel, si ce e cel mai ciudat e ca prima data nici nu m-a impresionat. Este vorba de mister. Simt o manie ciudata de fiecare data cand se sfarseste: simt ca trebuie sa dau replay, pentru ca nu m-am saturat inca. Si nici nu ma mai pot satura . E ca un iubit. Un prieten mi-a spus candva un lucru care m-a socat putin prin seriozitatea cu care a fost spus mai mult: ,,Alex, esti indragosita de muzica clasica si de melodia asta”.mentionez ca el nu prea are treaba cu domeniul. Azi cred ca are dreptate. Da sunt. Sunt indragostita. Mi-am gasit melodia-pereche. Oare sufletul pe cand?
E o oda adusa lunii, si totusi o simt asa de personala, ca o marturie a sufletului..Al celui trist, al celui sfasiat, al celui bucuros, pacatos sau pur. Nu sunt simple contraste romantice si de efect. Ascultand-o in momente diferite, m-a impresionat capacitatea sa de a se transforma. Niciodata nu o gasesc la fel, si ce e cel mai ciudat e ca prima data nici nu m-a impresionat. Este vorba de mister. Simt o manie ciudata de fiecare data cand se sfarseste: simt ca trebuie sa dau replay, pentru ca nu m-am saturat inca. Si nici nu ma mai pot satura . E ca un iubit. Un prieten mi-a spus candva un lucru care m-a socat putin prin seriozitatea cu care a fost spus mai mult: ,,Alex, esti indragosita de muzica clasica si de melodia asta”.mentionez ca el nu prea are treaba cu domeniul. Azi cred ca are dreptate. Da sunt. Sunt indragostita. Mi-am gasit melodia-pereche. Oare sufletul pe cand?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu